La ce e bună scrisoarea recomandată?

Iarna la circa 13 (2007)

Iarna la circa 13 (2007)

Livrarea unei scrisori recomandate cu confirmare de primire decurge în felul următor (unde “ei” sunt , iar “tu” eşti nefericitul care eşti obligat să apelezi la ei):

  1. te duci cu plicul şi completezi un formular de confirmare de primire.
  2. ei ţi-l cântăresc şi îţi spun preţul.
  3. tu plăteşti (cu rotunjirea de rigoare, pentru ai comis păcatul de a nu avea bani potriviţi, dacă au ei mărunt nu vei afla niciodată); pe mine m-a costat aproape 6 lei.
  4. ei scriu un bileţel şi îl lasă în cutia poştală a destinatarului.
  5. ei (şi tu) aşteaptă 10 zile calendaristice ca destinatarul să vină la oficiul poştal să se îngreţoşeze de feţele funcţionarelor şi să-şi ridice plicul.
  6. ei îţi trimit formularul completat de tine conţinând acum confirmarea sau, dacă destinatarul nu a venit în cele 10 zile, conţinând o inscripţie ilizibilă şi o ştampilă care zice “Aprobat inapoierea”.

Cred că ştampila se referă chiar la Poşta Română.

În concluzie, trimiterea unei scrisori recomandate cu confirmare de primire nu te poate ajuta dacă vrei să fii sigur că scrisoarea ta ajunge la destinatar, ci doar dacă vrei să ştii că nu a ajuns. Însă pentru acelaşi scop e mult mai ieftin şi mai fără nervi să nu o trimiţi. De fapt, dacă iei în considerare şi costurile tratamentelor, orice variantă este mai ieftină decât Poşta Română.

Sănătate şi virtute!

ACTUALIZARE:
Am vorbit cu un poştaş care mi-a spus că ei duc recomandatele la domiciliul destinatarului şi doar dacă nu îl găsesc pe numitul destinatar lasă bileţelul de la punctul 4. Recomandata trimisă de mine era pentru administratorul blocului în care locuiesc. Domnilor (de fapt, doamnelor), dacă vă e greu să găsiţi un administrator de bloc aflat peste drum de sediul dvs., apăi are rost să caut o bunică sau un chiriaş? Nu prea cred.

Vestigiu al epocii de aur

Poşta Română - Exemplificarea perfectă pentru expresia "snail-mail"

Expresia "snail-mail" vă spune ceva?

Până acum am făcut de multe ori trimitere către ca bastion al modelului socialist de servire. Fac aici o recapitulare:

  • acre sau/şi nesimţite (nu am prea văzut bărbaţi, poate e şi asta o explicaţie).
  • de minimum 10 persoane la unul sau două ; la celelalte ori nu este nimeni, ori nu se ocupă de aşa ceva, ori se ocupă cu ceva mult mai important decât servirea clienţilor.
  • plăţile ţi se rotunjesc din oficiu, nici măcar nu încearcă să se scuze că nu au mărunt; tu eşti de vină pentru că nu ai banii potriviţi şi meriţi să fii pedepsit.
  • ei nu livrează decât plicuri, orice e mai mare nu poate fi deplasat şi trebuie să-l ridici tu, cel care plăteşti; de fapt, sunt cazuri în care şi pentru plicuri trebuie să mergi tu, jegosule de client plătitor, la oficiu.

Este adevărat că nu toate filialele Poştei Române au aerul acesta “istoric” în aceeaşi proporţie. Dacă vreţi să primiţi o porţie sănătoasă de intraţi în Oficiul Poştal 72 (pe lângă circa 13 şi Auchan, Bd. 1 Decembrie 1918, Sector 3). Cred că atmosfera de acolo este ceva unic, ce ar trebui conservat. Eventual în formol, împreună cu funcţionarele.

Sănătate şi virtute!

P.S. Am mai cules neşte linkuri către oameni supăraţi pe Poşta Română. Nu de alta, dar uneori te întrebi dacă e adevărat ce ţi se întâmplă. Acum m-am liniştit, cele de mai jos sunt doar o selecţie din ce-am găsit.