Blocuri comuniste (poză de Radufan - http://ro.wikipedia.org/wiki/Utilizator:Radufan)
- La vânzare sunt apartamente foarte puţine în comparaţie cu cererea. Nu ştiu dacă asta e din cauza grelei moşteniri, din cauza “mentalităţii de proprietar a românului”, din cauza incapacităţii industriei sau din cauza intereselor politiciano-afaceriste (voi ce credeţi), dar asta e realitatea.
- Anunţuri multe şi false în multe feluri. De exemplu:
- Anunţul susţine că apartamentul de vânzare are suprafaţa atât de mare, încât dacă faci înmulţirea ajungi la concluzia că ori Bucureştiul este mult mai întins decât credeai, ori că e plin de zgârie-nori. Suprafaţa utilă standard pentru un apartament de 4 camere (3 dormitoare) este de 75-80 mp. Sfat: cereţi să vi se arate schiţa din documentaţia de cadastru la vizionare sau chiar înainte.
- Anunţul este vechi (de regulă, proprietarul s-a răzgândit în privinţa preţului). Există mai multe anunţuri care se referă la acelaşi apartament în aceeaşi publicaţie (un anunţ de fiecare agenţie).
- Anunţul nu conţine date esenţiale (etaj, suprafaţa, etc.). Mai mult ca sigur, dacă anunţul nu spune etajul, apartamentul este la parter sau la ultimul etaj.
- Agenţii imobiliari sunt execrabili şi trebuie evitaţi. De ce?
- Niciunul nu a văzut apartamentul înaintea vizionării, niciunul nu a verificat datele din anunţ. Dacă este vreo neconcordanţă: “N-am ştiut că nu-i aşa, aşa a zis proprietarul!” Dar cine trebuia să ştie, frăţie!? Pe ce iei banii ăia? Ferească Dumnezeu să fie într-un bloc cu bulină sau să fie probleme cu actele. Mai bine consulţi un avocat.
- Un mod obişnuit de lucru: un particular dă un anunţ de vânzare pentru apartament de 4 camere cu 130,000 € în ziar, agenţiile îl bagă în bazele proprii de date şi anunţă clienţii că au un apartament de 4 camere cu 134,000 € (umflă preţul cu 3%, ≈4000 €), după care, dacă pune cineva botul (şi pune, că e foamete pe piaţă), încheie fericiţi tranzacţia la 138,000 € (după ce au mai stors 3%). În acest mod simplu agenţia câştigă 6%, ≈ 8000 € (!!!) pentru… ce? Câteva telefoane şi acţiuni atât împotriva vânzătorului (căruia îi împiedică vânzarea prin ridicarea preţului, prin dezinformarea clienţilor şi prin neprofesionalism) cât şi împotriva cumpărătorului (care va plăti 8000 € pentru privilegiul de a lucra cu agenţia).
- Există foarte puţini agenţi care să negocieze preţul. Cei mai mulţi se mulţumesc să constate. Nu se face târgul? Altul la rând. E mai uşor să cauţi alt anunţ în ziar. Şi oricum, dacă dai măcar o ţeapă din astea pe lună, nu ai nevoie să te speteşti.
- Nu cumpăraţi publicaţii cu anunţuri dacă nu sunt zilnice. De regulă, anunţurile se plătesc pentru cel puţin 4 apariţii. O vechime de 4 zile a anunţului (pentru publicaţiile zilnice) este acceptabilă, una de 4 săptămâni în cazul unei publicaţii săptămânale face ca în majoritatea cazurilor să afli că anunţul nu mai este de actualitate.
În concluzie, piaţa imobiliară românească este plină de piranha. Sunt şi câţiva rechini, dar nu se văd. Apartamente noi? Nu mă face să râd! Mai în glumă, mai în serios, dacă ai banii de casă adu-ţi aminte că eşti cetăţean european şi vezi dacă nu cumva ai variante mai bune în altă parte. Turiştii au înţeles deja.
Sănătate şi virtute!
